Prima mea dragoste si ultima

Pfff mi-e atat de greu sa vorbesc despre ea. Mi-e atata de greu sa ma intorc in timp. Nu, nu pentru ca am fost ranit, nu pentru ca-mi doresc sa uit de acele momente petrecute alaturi de o fata minunata, ci pentru ca mi-e teama. De ce mi-e teama? Nu stiu. Mi-e teama de sentimente, mi-e teama de mine, mi-e teama de oamenii din jurul meu, mi-e teama de lume in care traiesc si pe care o urasc. Urasc rautate, parsivenia, lasitatea si tradarea. Desii nu sunt departe de ele, desi si eu sunt asa chiar daca urasc toate asta. Sunt momente din viata mea pe care mi le amintesc cu greu sau pe care nu vreau sa mi le amintesc deloc. Amintirile ne fac de multe ori slabi. Ne fac sa devenim sclavii trecutului. Nu, eu chiar vreau sa cred ca traiesc in viitor si vreau sa spun ca prezentul face parte din mine. Nu ma mandresc cu trecutul meu. Niciodata n-am facut-o, si de aceea nu prea vreau sa mi-l amintesc. Insa sunt momente, putine e adevarat, pe care le-am trait si care ma fac sa zambesc. Unul dintre momentele pe care mi-l amintesc cu drag si o voi face mereu e acel in care viata mi-a adus-o in fata ochilor pe fata care-mi va ramane mereu in suflet. Este fata ce m-a facut sa cred, sa sper, sa visez, fata care a crezut in mine si m-a facut sa vreau mai mult de viata. E fata pe care cu totii ne-o dorim si la care visam. Am mai avut relatii dupa cea traita langa ea, stiu ce inseamna sa-ti bata inima tare atunci cand esti in prezenta ei si stiu cum e sa te uiti langa tine si sa te intrebi "ce cauti langa ea?". Chiar pot spune ca viata mi-a oferit posibilitatea de a intalnii destule feluri ale sentimentelor si acum dupa ceva timp pot face o diferenta. Pot spune daca pentru mine a insemnat cineva cu adevarat sau nu. Dau timpul inapoi, cu multi ani in urma si imi amintesc parca traiesc si acum acel moment, ziua in care am reintalnit-o. Eram vecini. Ne stiam de mult, dar cu toate astea nu stiam mai nimic unul de altul. Ea pe atunci avea o relatie cu un tip de mai bine de 2 ani. Parea a fi barbatul vietii ei. Era fericita. Traia, sclipea, iubea. Eram invidios pe el si pe ceea ce primeste. Imi amintesc si acum clipa cand ne-am intalnit si o priveam in ochi. Avea o privire cum rar intalnesti. O privire pe care o visam dar eram sigur ca niciodata n-am s-o intalnesc. Imi amintesc ca atunci cand ne-am intalnit era cu el. L-am cunoscut. Sentimentul pe care l-am avut in acel moment nu-l pot exprima in cuvinte. Nu cred ca-l voi putea exprima niciodata cu adevarat, insa stiu sigur ca nu-l voi mai simtii niciodata cu atata intensitate. Era ura, invidie, gelozie, era ceva ce poate de putine ori sau poate niciodata nu vom simtii. Din acel moment am vrut s-o revad, sa vorbesc din nou cu ea, sa stiu ce face, ce simte, ce primeste in schimbul sentimentelor oferite. Sa stiu daca este fericita si imi doream cu tot sufletul meu ca sentimentele oferite sa nu fie pentru el. Da stiu, sunt rau. Sunt o jigodie atunci cand vine vorba de sentimente. Urasc oamenii ce se iubesc pentru ca-i invidiez. E o invidie prosteasca, dar de care nu pot scapa. Dupa ce ne-am intalnit atunci pe strada, nu a mai durat mult si ne-am revazut tot intamplator, pentru ca pe vremea aceea nu exista nebunia cu schimbul numerelor de telefon, ca sa nu mai vorbesc de mess sau feisbuc. Ne-am reintalnit si de data aceasta era singura. Cand am vazut-o parca toata viata mea a renascut. Parca tot intunericul ce ma inconjura si ratacirea pe care o aveam pana-n acel moment disparuse. Totul era ireal, parea a fii cu adevarat un vis. Nu mai exista nimic in jurul meu, decat ea. Fiind vecini ne-am promis ca ne vom intalnii mai des si ca n-o sa mai lasam atat de mare pauza intre noi. O intrebam mai mereu cum este viata alauri de el si ce simte. Desii ma durea de fiecare data cand imi spunea ca-l iubeste si ca traieste cu adevarat, ma bucuram ca o vedeam fericita. Sigur vei spune ca eramnebun si cum de-mi puteam face atata rau. Nu te contrazic, insa sunt momente in viata ce te fac sa-ti doresti sa fie fericita decat sa fi tu fericit. Poate este prostie din partea mea si vei spune ca sunt nebun ca ma gandeam mai mult la binele ei decat la sentimentele mele. Iti voi raspunde ca esti lasi si ce faci tu nu este deloc demn. Viata mi-a zambit intr-o zi si am aflat, desii nu m-am bucurat, ca s-a despartit de el. Am afla mai tarziu ca tipul o inselase. Mi-am pus si atunci si de foarte multe ori intrebarea "de ce a facut-o?". Nu am putut intelege niciodata cum un om da cu piciorul jumatatii lui cand primeste de la el tot ce si-a dorit mereu. Nu stiu, acum vorbesc din prisma mea, normal. Imi povestea cu lacrimi in ochi cat de mult a ranit-o si cat de mare e durerea din sufletul ei. Nu i-am spus nici atunci si nici pe urma insa mi-am promis ca daca intr-o zi voi avea sansa sa fiu in locul lui, voi avea grija sa-i ofer toata dragostea de care are nevoie. A trecut ceva timp dupa aceste momente triste din viata ei. Ne intalneam aproape in fiecare seara. Ne povesteam, ne vorbeam, ne plangeam unul altuia. Devenisem prieteni buni si cu incredere unul in altut. A venit si ziua in care mi-am luat inima in dinti si i-am spus ce simt pentru ea. Mi-am spus ca daca nu-i spun adevarul si nu pun sentimentele pe tava, nu pot sa mai traiesc. Cum poate era de asteptat, a fost refuzat si mi-a spus ca ma vede ca pe un prieten si ca cel mai tare ii e frica sa n-o ranesc, pentru ca atunci nu stie daca va mai avea puterea sa se mai ridice. I-am promis ca o voi iubii si o voi face sa simta cu adevarat ca traieste, insa nu m-a crezut. Iti formase un scut atata de puternic in jurul ei incat nu putea scapa de el. Am inteles, am acceptat si am sperat ca intr-o zi va intelege ca nu sunt ca altii. A trecut mai bine de 6 luni pana cand i-am furat, da, chiar i-am furat un sarut. Nu mai puteam, nu mai rezistam sa stiu ca e departe de mine. Imi amintesc si acum ca m-a intrebat de ce am facut-o si n-am stiu ce sa-i raspund. Nu-i placea sa ma balabai si sa-mi caut cuvitele. Vroia sa vada in mine un barbat adevarat. Un barbat care nu se timoreaza, care nu se balbaie, care stie ce vrea, un barbat adevarat. Mereu imi spunea ca vrea sa vada in mine omul pe care si-l doreste si la care viseaza. Am cautat sa ma schimb si sa fiu asa cum vrea. Nu pentru ai face pe plac sau pentru a mintii. Aveam increde in dorintele ei si eram sigur ca daca voi ajunge sa fiu asa cum vrea, voi devenii cu adevarat barbat. A fost mereu omul care a avut incredere in mine si care si-a dorit sa nu fiu calcat in picioare de nimeni. Ma vroia un stalp pentru atunci cand viata o va pune la incercare. Un stalp pe care se poate sprijinii atunci cand va fi la greu. Dupa acel prim sarut pe care mi-l amintesc si acum ca fost in ploaie. Ce poate fi mai frumos si mai romantic decat primul sarut in ploaie? Nu stiu cum e pentru altii, insa eu am visat mereu la el. Vedeam scene in filme petrecanduse in astfel de momente si imi doream sa mi se intample si mie. E frumos sa-ti doresti ceva cu adevarat, pentru ca atunci cand iti doresti cu tot sufletul e imposibil sa nu se indeplineasca. Viata mea s-a schimbat din acel moment. Petreceam din ce in ce mai multe momente alaturi de ea. Ii spuneam mereu ce simt pentru ea si ca ea va ramane prima mea iubire adevarata. Normal ca nu ma credea, normal ca-i era frica si nu ar fi surprins-o niciodata momentul in care m-ar fi vazut cu alta sau sa-i spun ca nu mai vreau sa mai fim impreuna. A fost mai bine de 2 ani jumate impreuna, timp in care i-am oferit sentimentele mele. Timp in care vietile noastre si planurile noastre ne includeau pe amandoi. Imi amintesc ca am vrut sa plecam la mare cu gasca noastra de prieteni si cand i-am cerut lu taica'miu bani pentru mare a spus ca nu are si ca daca vreau sa merg la mare atunci sa merg sa muncesc sa-mi strang bani si sa ma duc. Ne-am dorit atat de mult sa mergem impreuna la mare incat eu mi-am cautat de munca incat sa fac rost de bani cat mai repede si sa mergem. Ea lucra pe vremea aia. Ea a dat mult mai repede piept cu viata si a facut-o sa se luptea cu ea. Am apreciat mereu asta la ea si asta a fost unul din motivele pentru care m-a facut sa vad ca nu este o fata oarecare. Ne-am strans bani, normal ca eu am strans putini si n-am avut suficent. Era o chestie super misto pe atunci, ca nu banii ne tineau uniti, ci sentimentele. Nu conta ca ieseam in parc sau mergeam undeva si nu aveam bani sau aveam bani de o sticla de apa din care beam amandoi, atata timp cat noi eram impreuna. A fost 4 zile petrecute la 2 mai de neuitat. Ca si acum, partea mea financiara nu era prea buna si de foarte multe ori nu-mi permiteam sa ies cu ea la suc. Nu conta asta. Apreciam la ea faptul ca desii stia ca nu am bani nu avea pretenii. Sentimentele care ii le ofeream erau suficente pentru a nu simtii absolunt nici o lipsa. Si timpul a trecut, si eu cu cat inaintam in relatie cu atata mai mult prindeam curaj si ma credeam de neinvins. Putereea ce distruge pe oricine. Da-i incredere deplina unui om si sigur o sa stie foarte bine cum sa-si bata joc de ea. Asta am fost eu. Primeam de la ea tot ce-si putea dorii cineva si la care putea visa, insa pe vremea aia eu fiind doar un copil am calcat sentimentele ei in picioare. Am ranit-o, mi-am batut joc de ea. Nu a meritat niciodata asta si nici nu o sa merita vreodata. Timpul a trecut, eu am trecut ca si ea prin diverse relatii, unele mai lungi altele mai scurte, unele aventuri, altele nu, si am crezut mereu intr-o postie ca tot ce conteaza e sa-ti traiesti viata. Nu, nu asa trebuie sa gandesti si asta nu face decat sa te injosesca. Acum dupa ce timpul a trecut, dupa ce am vazut ce inseamna cu adevarat pot spune ca tot ce conteaza este iubirea si ca doar sentimentele te tin in picioare. Timpul a trecut destul de mult de atunci. Nu ne-am vorbit multa vreme insa desii nu-mi doream, eu imi aminteam mereu clipele traite alaturi de ea. Poate te vei intreba de ce am ales sa plec de langa ea cand aveam tot ce-mi doream. Raspunsul e foarte simplu "din prostie". Cand te saturi de prea mult bine si mai ales cand nu stii sa apreciezi ceea ce primesti, iti bagi picioarele si o iei pe coclauri. Acum poate ca ma intelegi de ce spun ca nu sunt mandru de faptele din trecutul meu. Anul acesta am reusit sa ne vorbim din nou, sa ne privim in ochi si sa ne reamintim de clipele traite impreuna. Nu a fost usor pentru nici unul dintre noi. Pentru mine a fost destul de greu sa recunosc ca am fost un prost si ca n-am stiut deloc cum sa o respect. Am facut ce nu mi-am dorit niciodata si ma urasc pentru asta. Am ranit-o. Ea mi-a spus ca s-a schimbat si ca viata i-a mai dat o mare palma de cand cu mine si ca a facut-o sa se baricadeze si mai mult decat a facut-o atunci cand am intalnit-o eu si ca nu va mai putea sa ma primeasca in inima ei. O inteleg si nu o condamn. Merit tot chinul din lume desii o vreau inapoi, o vreau din nou in viata mea. Nu sunt urat si nici prost. Cineva imi spunea ca am un mare atu si anume simtul umorului si ca asta ma face placut si ma face sa aduc langa mine foarte multi oameni. Insa nu vreau asta. Nu vreau pe nimeni altcineva in viata mea, decat pe ea. Dupa tot acest timp pe care l-am trait alaturi de diferite femei si care mi-au oferit mai mult sau mai putin sentimele lor, pot spune ca femeia care ma va face fericit o sa ramana ea. Imi amintesc ca mi-a spus mai demult ca noi indiferent unde vom fi si chiar daca vom avea familie total separat unul de celalalt, noi niciodata nu vom uita unul de altu si partea care imi place foarte mult cum a sunat a fost, ca mi-a spus ca vom fii cei mai buni amanti. M-a amuzat atunci si nu am crezut asta. I-am spus sa nu se mai uite la filmele siropoase pentru ca-i dau vise. A spus ca-s prost si ca o sa-i dau dreptate mai tarziu si asa a fost. Nu vad si sunt sigur ca nu voi mai intalnii in viata mea o femeie mai potrivita pentru mine. O fata care sa-mi ofere iubirea, sentimentele, trairi si clipe mai placute. Nu de mult timp ne-am vorbit si mi-a spus ca-mi ofera o ultima sansa. M-am bucurat foarte tare si pentru moment am crezut ca visez si acum vreau sa cred ca asa a fost. Nu a durat mult timp aceasta sansa, ca a si venit ziua in care mi-a spus ca nu mai poate avea incredere in mine si ca mai bine ramane prieteni. Poate ca am primit o sansa, o carte pe care n-am stiut s-o joc si ea s-a plicisit si a inchis jocul. Nu inteleg de ce a facut asta. Tre' sa recunosc ca ma asteptam sa intre in joc si intr-o zi cand jocul e mai aprins sa se ridice de la masa si sa spuna ca ea se retrage. Insa nu mi-a pasat. Am vrut sa intru in acest joc. Sa-l joc si sa ma bucur de orice moment alaturi de ea. Imi propusesem ca daca totul va merge bine intre noi, de sarbatori sa-i ofer inelul de logodna. Vreau sa fie femeia ce-mi va fi alaturi tot restul vietii mele. O doresc nespus de mult. Nu cred ca-i voi putea spune vreodata cat de mult imi doresc sa fim impreuna si cat de fericit as fi alaturi de ea. Poate vei intreba daca voi fi din nou prost si atunci cand voi primii totul de la ea, daca voi mai pleca. Nu, chiar nu voi mai pleca si nici n-o voi mai rani. Am avut destul timp la dispozitie sa cantaresc sentimentele, sa stiu ce-mi doresc cu adevarat si sa spun ca doar alaturi de ea pot fi fericit. Chiar si acum dupa ce mi-a spus ca nu poate fi nimic intre noi si ca a fost o prostie ce a facut, sa-mi spuna ca mai am o sansa, chiar si acum daca ar revenii si mi-ar spune ca ma vrea in viata ei, chiar si acum as vrea sa fie sotia mea. A fost, e si va ramane sufletul meu. Sper ca viata sa-mi surada din nou si sa fie asa cum imi doresc. Imi doresc ca viata mea sa fie alaturi de ea.

Trairi

Sunt momente, clipe, secunde in viata in care iti vine sa-ti iei lumea-n cap. Iti vine sa pleci undeva departe si sa nu mai auzi nimica. Sa stai singur si sa nu mai fi deranjat. Sunt momente cand amintirile iti trec prin gand. Te fac sa razi, sa speri si sa visezi. Imi amintesc si acum cand a venit ziua in care trebuia sa iau viata in piept si sa cred ca am sa daram munti. Stiam foarte bine ca nu-mi va fi usor insa am visat si intr-o zi mi-am implinit visul. Imi amintesc si acum ziua in care tata imi spunea ca sunt un "parazit" si ca sunt bun doar sa consum. Acum a venit ziua in care i-am demonstrat ca ma pot sustine singur si ca nu voi "tine umbra pamantului degeaba". Imi amintesc de prima mea dragoste, ce m-a facut sa visez, sa sper, sa simt, si sa am puterea de a o lua de la inceput indiferent cat de greu va fi. Amintirea zilei in care nu ma temeam de nimic doar pentru ca o aveam alaturi si ma crede-am mai puternic decat oricine. Imi dau seama cat de importanta poate fi iubirea pentru om. Daca e ceva cu adevarat ce te poate darama, atunci cu siguranta doar ea o poate face. Stau singur intre cei patru pereti crapati si murdari de fumul de tigara si imi trec tot felul de chestii prin minte. As vrea sa ies afara sa dau piept cu jungla ce se afla dincolo de acesti patru pereti insa incep sa ma tem. Ma tem de "uraganul" ce ma poate lua pe sus si n-am cum sa-i tin piept. Mi-e teama de ziua in care ma voi rataci si n-am sa mai stiu drumul spre casa. Mi-e teama de ziua in care am sa vin acasa si va fi lafel ca in acest moment, adica pustiu. Mi-e teama de intunericul noptii lafel cum mi-e teama si de intunericul din sufletelor celor din jur. Sunt momenete in care realizez ca totul din jurul nostru e o jungla si toti cei ce-ti sunt prin prejur sunt doar niste hiene lihnite de foame ce incearca la fiecare secunda, sa faci un pas gresit si sa te sfasaie. Egoul imi spune mereu sa fiu puternic sa nu ma las daramat, sa lupt si sa calc in picioare pe oricine incearca sa-mi faca rau. Pentru cateva clipe reusesc sa-mi fac curaj si sa pasesc dincolo de "rezervatie". Dau piept cu ei si incep sa ma lupt, insa nu dupa mult timp ma gandesc daca-si are rost sa fac toate astea. Sa lupt la nesfarsit cu tot raul din jurul meu. Pe zi ce trece, imi dau tot mai mult seama ca toata viata mea e o lupa nesfarsita. Insa stiu bine ca intr-o zi voi invinge raul si la fel mai stiu ca intr-o alta zi va fi prea tarziu pentru ca voi fi rapus de sfarsitul sforii aflate pe mosor.