Trairi

Sunt momente, clipe, secunde in viata in care iti vine sa-ti iei lumea-n cap. Iti vine sa pleci undeva departe si sa nu mai auzi nimica. Sa stai singur si sa nu mai fi deranjat. Sunt momente cand amintirile iti trec prin gand. Te fac sa razi, sa speri si sa visezi. Imi amintesc si acum cand a venit ziua in care trebuia sa iau viata in piept si sa cred ca am sa daram munti. Stiam foarte bine ca nu-mi va fi usor insa am visat si intr-o zi mi-am implinit visul. Imi amintesc si acum ziua in care tata imi spunea ca sunt un "parazit" si ca sunt bun doar sa consum. Acum a venit ziua in care i-am demonstrat ca ma pot sustine singur si ca nu voi "tine umbra pamantului degeaba". Imi amintesc de prima mea dragoste, ce m-a facut sa visez, sa sper, sa simt, si sa am puterea de a o lua de la inceput indiferent cat de greu va fi. Amintirea zilei in care nu ma temeam de nimic doar pentru ca o aveam alaturi si ma crede-am mai puternic decat oricine. Imi dau seama cat de importanta poate fi iubirea pentru om. Daca e ceva cu adevarat ce te poate darama, atunci cu siguranta doar ea o poate face. Stau singur intre cei patru pereti crapati si murdari de fumul de tigara si imi trec tot felul de chestii prin minte. As vrea sa ies afara sa dau piept cu jungla ce se afla dincolo de acesti patru pereti insa incep sa ma tem. Ma tem de "uraganul" ce ma poate lua pe sus si n-am cum sa-i tin piept. Mi-e teama de ziua in care ma voi rataci si n-am sa mai stiu drumul spre casa. Mi-e teama de ziua in care am sa vin acasa si va fi lafel ca in acest moment, adica pustiu. Mi-e teama de intunericul noptii lafel cum mi-e teama si de intunericul din sufletelor celor din jur. Sunt momenete in care realizez ca totul din jurul nostru e o jungla si toti cei ce-ti sunt prin prejur sunt doar niste hiene lihnite de foame ce incearca la fiecare secunda, sa faci un pas gresit si sa te sfasaie. Egoul imi spune mereu sa fiu puternic sa nu ma las daramat, sa lupt si sa calc in picioare pe oricine incearca sa-mi faca rau. Pentru cateva clipe reusesc sa-mi fac curaj si sa pasesc dincolo de "rezervatie". Dau piept cu ei si incep sa ma lupt, insa nu dupa mult timp ma gandesc daca-si are rost sa fac toate astea. Sa lupt la nesfarsit cu tot raul din jurul meu. Pe zi ce trece, imi dau tot mai mult seama ca toata viata mea e o lupa nesfarsita. Insa stiu bine ca intr-o zi voi invinge raul si la fel mai stiu ca intr-o alta zi va fi prea tarziu pentru ca voi fi rapus de sfarsitul sforii aflate pe mosor.